Am avut ocazia să văd cîteva diplome şcolare din prima jumătate a secolului trecut. Unele din Transilvania de pe la 1910, altele din România dintre războaie: media generală obţinută la terminarea unei clase, media de bacalaureat. Notele, pînă la 10, la fel ca astăzi, se opreau mai toate, spre deosebire de cele de azi, înainte de 8. Surpriza - pe care am avut-o şi la diploma bunicului meu - era să descoperi lîngă o medie generală mai degrabă modestă, iar pentru obişnuinţele contemporane chiar slabă, o precizare de tipul: "Al 4-lea din 135 de elevi". În diploma de bacalaureat a lui Emil Cioran, datată 5 octombrie 1928, notele arată aşa:

"Limba română 10 (zece)

Istoria patriei 8 (opt)

Geografia României 8 (opt)

Instrucţie civică 8 (opt)

Limba franceză 9 (nouă)

Ştiinţe naturale 6 (şase)

Fizico-chimice 7 (şapte)

Media generală 7,80 (şapte şi optzeci).

Clasificat al 2-lea din 96 de candidaţi înscrişi."

După cum se vede, la al doilea clasificat din aproape o sută de elevi, singura notă de 10 e la română, iar singura de 9 la franceză. Fără să ştim cine a fost acest Cioran, i-am putea deduce corect, din simpla citire a notelor, vocaţia şi destinul. Diploma nu e un obiect inutil, nici un soi de premiu cu coroniţă, ci seamănă mai degrabă cu rezultatul unui examen oftalmologic în urma căruia îţi comanzi ochelarii potriviţi sau cu o radiografie pe baza căreia trebuie să iei o hotărîre esenţială pentru viaţa ta. Ar fi fost deci ciudat ca absolventul Cioran Emil, de la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, secţiunea modernă, să nu urmeze Facultatea de Litere şi Filozofie, ci, să spunem, pe aceea de Ştiinţe naturale.

Astăzi, notele de absolvire sînt, ca să păstrez comparaţia, ca un test oftalmologic la care toată lumea iese perfect sănătoasă