Relativ de curînd, au fost anunţate rezultatele "concursului de scenarii" (de fapt de proiecte, pentru că fiecare scenariu a fost dublat de numele unui regizor şi al unui producător doritori să-l facă). Anunţarea rezultatelor a fost urmată de un val de contestaţii (oficiale şi neoficiale). E foarte greu să apreciezi, de la distanţă, munca de selecţie a unor oameni care se bat cu pumnul în piept că au citit şi au ales corect. Totuşi, unele lucruri, chiar şi de la distanţă, sună deconcertant. De pildă, printre altele şi printre alţii, în urma concursului, proiectul lui Mircea Daneliuc a fost respins, iar cel al lui Sergiu Nicolaescu, admis! Sigur, după orice concurs există cîştigători şi există învinşi; totul e ca jocul să se desfăşoare corect. E adevărat că, în zona atît de delicată a artei, e foarte greu de cîntărit corectitudinea arbitrilor, adică e foarte greu de apreciat cît e lipsă de gust sau cît e ticăloşie, într-o anumită opţiune. Comisia a fost compusă din cîte un reprezentant al celor cinci asociaţii profesionale ale cineaştilor din România; şi, probabil, fiecare a încercat să tragă spuza pe o anumită turtă. Rezultatele, combinîndu-l pe "dom" Sergiu" cu cîţiva tineri debutanţi, combină - conform unei reţete binecunoscute - "jocurile" obolului obligatoriu, cu alte cîteva opţiuni, de preferinţă cîţiva tineri (care să confere, micului aranjament, un procent de credibilitate).

E limpede că sistemul e defectuos şi că, pe viitor, ar fi de preferat o comisie de selecţioneri independentă de toate asociaţiile, care să selecteze scenarii "cu numele lipit". Printre aberaţiile recentului concurs: la rubrica "Potenţialul de reprezentare internaţională", candidatului Cristi Puiu, multipremiat în 2004, inclusiv cu un Urs de Aur pentru scurt-metraj, i-a fost acordată nota... 4! (de un membru al juriului, reprezentant al unei grupări rivale). Pînă aici, i