"Permanente romanesti"
O nepotrivire de calendare ne-a facut sa intrerupem in 2003 seria "rapoartelor de tara", convorbiri generale despre Romania pe care le inregistram in fiecare an. Avem doi ani de recuperat acum. Cum ti se pare tara in septembrie 2004?
Sper sa recuperez textul inedit al dialogului nostru din ianuarie 2003 intr-o carte de publicistica, planificata pentru sfarsitul acestui an. Tara: exista ceva permanent, structural, in problemele punctuale si provizorii ale Romaniei. Numai uitandu-ma la aceste "permanente romanesti" pot intelege ceea ce pare brusc, fragmentar, discontinuu, eterogen, fortuit. Metodologic, abordarea mea analitica, in care observatia participativa si contactele cu actori sociali din toate mediile se combina cu studiul comparativ al literaturii secundare despre Romania in context regional, cu lecturi de istorie si stiinte sociale, este mai complicata decat cea a multora dintre corifeii opiniei publice romanesti: cand vorbesc de probleme structurale, nu ma refer la vreo plaga endemica ("blestem", "destin" etc.), la presupuse "mentalitati" care ar trebui schimbate (ce gresit poate fi inteles conceptul de "mentalitate" la noi, ca si cum ar fi vorba de o categorie a etnopsihologiei sau psihologiei sociale, cand in realitate avem de-a face cu o viziune materialista a istoriei, care leaga constiinta de experienta si de cadrele ei!), la transmisii culturale pe durata lunga ("psihologia poporului roman", "balcanismul" etc.), ci la o istorie sociala specifica, la o pozitionare particulara a Romaniei pe harta simbolica a Europei, pe harta interactiunilor economico-sociale si geopolitice.
Istoria de acum cu canalul Bistroe ne arata destul de bine care este pozitia Romaniei.
Canalul Bistroe este intr-un fel emblema neputintei Romaniei de a-si pune in valoare capitalul geografic, in imprejurari foarte precise: constit
