Atunci cand a acceptat propunerea PSD de a candida pe listele pentru Senat ale acestui partid, Ion Iliescu a tinut sa ne asigure, pe noi, cetatenii, ca un asemenea gest e perfect "constitutional si legal". Cu o zi inainte de a primi invitatia PSD, Iliescu declarase deja, citat de Evenimentului Zilei: "am participat la alegeri fiind presedinte si in 1992, si in 1996. Nu s-au schimbat datele problemei". Aceste pozitii ale presedintelui ridica doua probleme foarte delicate. Prima tine de calendarul politico-legislativ: la data la care au fost facute declaratiile lui Iliescu (31 august si 1 septembrie), legea electorala nu era adoptata decat de Senat; cum Camera Deputatilor este, potrivit Constitutiei revizuite, camera decidenta in materia legilor electorale, Iliescu nu era in nici un fel indreptatit sa declare ca in 2004 nu se schimba "datele problemei"; poate ca varianta votata de Camera va fi diferita! Altfel spus: inainte de a solicita de la PSD un "document oficial" prin care i se cere sa intre in competitia electorala, Iliescu ar fi trebuit sa astepte votarea legii in baza careia se va vota in 2004. Astfel, el lasa sa se inteleaga ca forteaza mana legislativului pentru ca acesta sa voteze o formula pe placul presedintelui in functie.

A doua problema tine de dispozitivul constitutional. Spunand ca a candidat pentru Senat si in 1992, si in 1996 "din pozitia de presedinte", Iliescu recunoaste in chip direct ca… a indeplinit trei mandate. In 1996, atunci cand candidatura sa pentru un nou mandat de presedinte a fost contestata, intrucat fusese deja ales in urma cu patru si, respectiv, sase ani, Curtea Constitutionala a formulat o argumentare plina de sofisme din care reiesea ca, pana in 1992, Iliescu nu a fost propriu-zis presedinte, avand deci dreptul de a candida din nou. In 2000, scenariul s-a repetat. Acum, la sfarsitul celui de-al treilea mandat, Iliescu