Nu stiu altii ce inteleg din tacerile prelungite ale Aliantei D.A. Poate ca multora dintre dumneavoastra vi se pare la fel de adormita. De citeva saptamini, ea n-a dat un semn serios ca mai crede in cistigarea alegerilor. Parca ar fi acceptat ca PSD-ul sa fi scapat in cistigator. Ceea ce, dupa febrilitatea cu care se discuta despre posturile din guvern, nu pare a fi totusi adevarat.
Din iunie si pina astazi, Alianta, in loc sa creasca, bate pasul pe loc sau scade. Parca n-are ce spune. Parca se teme sa iasa cu un program. Parca n-ar avea nici oameni. Parca se teme de PSD. Nu-i scoate ochii nici cu greseli, nici cu abuzurile comise, nici chiar cu circul alegerilor preliminare. N-a trezit-o nici macar spectacolul lipsit de fantezie si plin doar de tupeu. Alianta D.A.
n-a fructificat nici macar tentativa de circoteca. Lasa PSD-ul sa mimeze un vot si apoi sa vina in fata electoratului sa mai trinteasca una. Ca si-a validat candidatii intr-un virtos proces democratic desfasurat in interiorul partidului.
Chiar si la bursa zvonurilor, Alianta sta rau. N-a scapat nici de Radu Berceanu. Iar la capitolul birfe politice, n-are alta varianta de premier decit Adriean Videanu. Ceea ce, in loc sa provoace reactii, stirneste doar zimbete.
Ideea de fuziune n-a prins. Scenariul lansat de Valeriu Stoica n-a fost bine primit si nici n-a gasit adepti. Brusc, fara sa inteleaga mare lucru, chiar si baietii din galeriile celor doua partide au inceput sa tipe ca din gura de sarpe. Parca li se furase sepcalia sau scaunul de pescari.
In loc sa indruge o promisiune vaga si sa foloseasca momentul pentru a consolida Alianta, liberalii si pedistii au cazut in somnul odihnitor de prin anul 2001.
Acesta sa fie potentialul maxim al celor doua partide reunite in Alianta? Daca in doua-trei saptamini nu vom avea ceva nou, putem socoti campania electorala ca
