Au trecut, practic, neobservate două frumoase cărţi de poezie tipărite în limba franceză la editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă. Autorul lor este Gérard Bayo (n. 1936), tradus deja la noi cu alte două volume, - Poeme, 1991, la Editura Dacia, în tălmăcirea lui Mihai Zaharia, cu un cuvânt înainte de Horia Bădescu, volum distins cu marele Premiu "Lucian Blaga", la festivalul clujean, şi Exod, tradus de Horia Bădescu şi pe care am avut plăcerea să-l prefaţez, scos de Editura Fundaţiei Culturale Române în 1997. Un foarte interesant şi original eseu, Revolta lui Arthur Rimbaud, i s-a tipărit la Editura Eminescu în 1998, transpus de Ioan şi Robert Adam. În 2002, editura timişoreană Amarcord i-a publicat placheta Chant d'un autre (Cântecul altcuiva). Să notez că în scrisul său sunt nu puţine ecouri româneşti şi că Gérard Bayo e de multă vreme interesat de literatura noastră: a participat la adaptarea în franceză a unor poeţi precum Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Adrian Popescu şi a tradus, pentru Editura Gallimard, romanul Zborul gâştei sălbatice de Horia Bădescu.

Cu cele două volume, Soleil de nuit (Soare de noapte) şi Pour dire encore (Ca să mai spun) imprimate la Cluj în 2002 şi, respectiv, 2004, poetul depăşeşte cifra 15 a culegerilor sale de poeme, inaugurate în 1971, când Pierre Emmanuel îi întâmpina scrisul cu o prefaţă entuziastă. De atunci, Gérard Bayo şi-a conturat, cu o discretă tenacitate, un profil imediat recognoscibil în peisajul liric actual al Franţei. Dacă ar fi să-i găsim un reper în context, numele la care ar putea fi, eventual, raportat e Yves Bonnefoy, cu o similară miză pe simplitate şi cu aproape renunţarea la expresia propriu-zis metaforică.

Aproximând în româneşte, de-a lungul anilor, câteva zeci dintre poemele sale, am putut constata consecvenţa cu care poetul îşi urmează drumul, de la un titlu la altul: a scris,