Aşa cum aflăm din bio-bibliografia comentată care introduce volumul de schiţe şi povestiri Crochiuri în peisaj israelian, Tania Lovinescu debutează în poezie, dar şi în proză în anii "70. Tematica iudaică, cum scrie Shaul Carmel, semnatar al "Cuvântului înainte" şi preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă română, rămâne dominantă şi în romanul Femeia lui Lot, respins de cenzura defunctului regim şi publicat în Israel. Tot în această ţară vede lumina tiparului romanul Mă numesc Alzheimer, subiectul abordat, terifianta boală omonimă, fiind o premieră, cel puţin în literatura de limbă română.
Protagonist multiplu în acest peisaj israelian este femeia, cu pliurile sufletului ei fragil şi deopotrivă eroic, resemnat şi clocotitor de afectivitate, grevat uneori de frustrare, gelozie şi nesăbuinţă, bucuros de minuni revelatoare, neînfricat în faţa incurabilului şi a morţii.
Peisajul israelian nu înseamnă doar Mediterana, grădini răsărite-n deşert, şosele fără cusur, cocotieri, palmieri şi portocali, Beer-Sava, Tel Aviv, cartiere de lux, ci şi invalizi de război, traume psihice indelebile, accidente biografice, copii-problemă, dar mai ales sentimentul de insecuritate a vieţii de zi cu zi, penalizând viitorul tinerilor (Transmisie în direct). De aceea, personajele Taniei Lovinescu se întâlnesc ca şi cum ar fi pentru ultima oară, dialogul şi confesiunea spontană fiind reţetele epice preferate. Focalizate mai abitir sunt personajele imigrate din România în diverse etape, care mai suferă de o oarecare scindare sufletească, s-au integrat sau se află în curs de asimilare, alături de alte sute de mii de etnici evrei veniţi din toată lumea, păstrându-şi sau nu legăturile cu ţările de origine, dar în orice caz, cu rudele din Occident şi SUA, în virtutea unei fireşti vocaţii internaţionaliste, învederate şi de onomastica folosită de autoare.
