3.000 de oameni au fost ucisi. Turnurile au disparut in cenusa. Nu mai e nimic de gasit acolo. Sensul zilei de 11 septembrie nu poate fi recuperat, desi reconstructia istorica, vechea noastra tentatie in fata evenimentelor mari, n-a pierdut nimic din puterea de fascinatie. Ea poate lumina ungherele obscure ale tragediei si poate, chiar, da impresia ca repeta, pe intelesul nostru, ce s-a intamplat atunci. Dar nu poate explica tocmai tragedia pe care pretinde ca o lamureste. Acum doua luni a fost publicat Raportul final al Comisiei Nationale de Ancheta asupra Atacurilor Teroriste impotriva Statelor Unite. E o lucrare de minutie inversunata, in cea mai stricta traditie a reconstructiei istorice. In peste 500 de pagini si milioane de detalii, Raportul pare ca stie tot. O dovedeste chiar: "Inainte de imbarcare, la 06:52 AM, Mohamed Atta, liderul grupului, a fost sunat, pe mobil, de Marwan al Shehi, membru al grupului, gata de imbarcare in al doilea avion care avea sa loveasca peste putin timp Turnurile. Convorbirea a durat 3 minute. Shehi a sunat de la un telefon public, aflat in Terminalul C al aeroportului, si anume intre primul punct de control si ghiseul nr. 175 al companiei United Airlines." Ceva e profund incomplet si imprecis in ornamentica acestui uluitor monument al detaliului istoric. Ceva lipseste din centrul constelatiei infinite de referinte la 11 septembrie: sensul, rostul cu care s-a nascut aceasta drama care a incinerat, intr-o clipa de teroare universala, trecutul si a obligat orice prezent sa priveasca altfel spre viitor. Cel mai "fetisizat" eveniment istoric - asa cum a observat, exasperat, un jurnalist britanic - e ingropat mereu mai adanc in cunoastere: cel putin o carte noua pe luna si o suta, ba chiar o mie de trimiteri pe zi la Ziua de 11 dau intr-adevar un fetis. El ascunde evenimentul pe care nu il mai cerceteaza, pentru ca a inceput de mult