Prizonier al provizoratului (jurnal 1957, 1964-1970) e al cincilea volum din jurnalul lui Radu Petrescu şi editarea lui integrală nu s-a încheiat, pentru că au rămas în manuscris însemnările din 1971 până în 1982, la moartea scriitorului. Primele două volume au apărut sub supravegherea autorului, cu un text revăzut, selectat, asambalat pentru a pune în evidenţă uneori corespondenţe semnificative între ani, chiar rescris pe anumite porţiuni: în 1977, Ocheanul întors reflectă perioada 1951-1956; în 1981, Părul Berenicei transcrie jurnalul anilor 1961-1964, având în centru febrilitatea redactării romanului Matei Iliescu, publicat în 1970. Postum au apărut volumele A treia dimensiune (în 1984, referindu-se la anii 1957-1960) şi Catalogul mişcărilor mele zilnice (în 1999, cuprinzând anii 1946-1951 şi 1954-1956). Radu Petrescu nu crede în autenticitatea nudă a jurnalului, ci în artisticitatea lui confecţionată, de aceea, într-un mod neobişnuit pentru acest gen, a preferat să intervină în construcţia episoadelor biografice şi a intervalelor temporale pentru a realiza o compoziţie epică şi pentru a da personajului (care se constituie inevitabil în diarist) o diagramă fluidă şi coerentă a interiorităţii.

Primele două volume (cele antume) ale jurnalului petrescian sunt , refăcute", în sensul prelucrării artistice şi al epurării de excrescenţe nejustificate, dar nu sunt ,contrafăcute", în sensul moral al falsificării. Căci scriitorul, cu o manie flaubertiană a frazei exacte, nu doreşte să-şi confecţioneze o imagine profitabilă, ci numai să transmită, în principal, modul său de a trăi în religia artei. Ca nimeni altcineva de la noi, Radu Petrescu scrie un jurnal calofil - cel mai estetizant din câte cunosc (nu ar trebui, totuşi, să-i uit pe colegii săi din Şcoala de la Târgovişte: Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu sau Tudor }opa, care procedează în ace