Anul acesta s-a obtinut cea mai mare recolta de grau din istoria Romaniei, la fel la orz, orzoaica, floarea-soarelui si probabil ca pana la toamna vor mai fi stabilite astfel de recorduri. Dumnezeu a fost bun si avem cereale din belsug, in ciuda faptului ca agricultura romaneasca abia a depasit cu o treapta stadiul de sapa si plug tras de cai. Astea-s vestile bune.
Vestea rea este ca, in ciuda logicii evidente care ne facea sa speram la paine, carne, ulei sau bere mai ieftine, pretul acestora nu va scadea, ci, asa cum deja ne-am obisnuit, s-ar putea chiar sa mai salte putin pana-n iarna. Aparent revoltat de aceasta situatie, Adrian Nastase iese la rampa si solicita producatorilor sa scada preturile. Mai intai i-a luat cu binisorul.
Noi v-am ajutat cu subventii si alte facilitati, acum e randul vostru, ca, daca nu, intoarcem si noi foaia. Pentru ca raspunsul nu a fost pe masura, Guvernul a trecut la amenintari. O sa vedem noi cum se formeaza pretul, ce profituri aveti si cum va faceti afacerile, le-a transmis public primul-ministru, formand un comando ministerial care sa desluseasca itele in timp-record.
Greu de anticipat ce se va intampla mai departe, daca santajul si presiunea politica vor reusi sa scada preturile macar pana sa treaca PSD-ul de alegeri. Demonstratia de forta nu face insa decat sa accentueze un fapt real - indiferent daca vom primi sau nu in toamna statutul de economie de piata functionala de la UE - mecanismele pietei nu functioneaza in Romania.
Este singura explicatie pentru situatia paradoxala in care, desi pretul cerealelor scade vizibil, acest lucru nu determina nici un efect la pretul produselor agroalimentare. Iar lipsa de reforme reale in agricultura, si nu numai, ii explodeaza in fata partidului de guvernamant chiar in prag de alegeri.
De fapt, prin fiecare masura pe care cu dispera
