Stefan cel Mare, agent publicitar Publicitatea la televiziune a intrat in era princiara. Nu-i mai prieste omului deplasarea acolo unde, zice intelepciunea populara, "si regii merg singuri" daca nu Stefan cel Mare, agent publicitar
Publicitatea la televiziune a intrat in era princiara. Nu-i mai prieste omului deplasarea acolo unde, zice intelepciunea populara, "si regii merg singuri" daca nu vede, cu ochii lui, cum testeaza eroii istoriei autohtone, cu augustul lor posterior, cada, W.C.-ul si celelalte accesorii. S-a dus moda fetelor si a baietilor, sexy si unii si altii, care se harjonesc si se scalda in bai inspumate. Vin tare din urma Vlad Tepes si mostenitorii gata sa treaca lumea prin foc si... teapa in numele nemuririi Romstalului. Unul dintre personaje este atat de grabit - ne abtinem de la orice presupunere - incat se asaza pe tron fara sa-si slobozeasca imparatestii nadragi, dupa ce a avut insa grija, ce-i drept, sa depuna sceptrul pe credinciosul confident al doamnelor, numit vulgar in bransa instalatorilor si bideu. Rotindu-si coroana pe degete, asa cum unii muritori de rand obisnuiesc, in astfel de imprejurari, sa citeasca un "roman de 15 lei", osul domnesc asteapta, pare-se, inspiratia. Oricum, el este un personaj meditativ, mai greu de identificat in tabloul istoriei adevarate. Nu trebuie sa ne facem griji, ne potoleste setea de autenticitate insusi Stefan cel Mare, coborat direct din spectacolul Teatrului National, pentru a-si mai salva o data neamul, dand o mana de ajutor vanzarilor de aparatura de incalzit. Ma intreb cum de nu i-a tremurat glasul lui Costel Constantin cand lauda fiabilitatea produsului, maculand o replica de legenda, adaptata imperativelor comertului: "Centrala asta nu este a mea, este a urmasilor mei" etc. Centrala nu o fi a lui, dar costumul lui Stefan cel Mare? Sa fie acelasi cu haina domneasca in care apare la teatru?
