Sunt ani buni de cand infierez, cu manie democratica, racile si marlanii ale potentatilor tranzitiei si nu se intampla nimic. Afara de cateva amenintari ale unor sefi (chei) care si-au pus mana-n crestet, identificandu-se drept personaje ale pamfletelor mele, nu s-a intamplat nimic. Mai mult, ceea ce era furuncul a ajuns cangrena, ceea ce semnalam ca risc sau pericol acum e catastrofa. Cei pe care-i vedem catelandri acum sunt javre-n toata puterea cuvantului, resapatii se comporta ca niste dizidenti cu imunitate, analfabetii si-au luat si al doilea doctorat, iar odraslele invartitilor agramati au ajuns deja beizadele cu staif, conturi, limuzine, burse, veste anti-orice, vile, functii, tupeu si marlanism mai abitir ca al parintilor.
Scriu de parc-as cosi, critic de parc-as pulveriza insecticid, ierbicid, de parc-as deratiza si igieniza, semnalez de parc-ar avea cine sa ma asculte si, mai ales, cine sa ma ia in seama! Nimic! Am devenit ca un cantat de cocos sau ca un latrat monoton de caine de paza la un sat fara caini, in noptile succesive.
O semnatura inderizabila sub un text pitoresc si imun. Un cineva muncindu-se (si reusind) s-ajung nimeni, iar ceea ce (scriu), un ceva ajuns din ce in ce mai mult-nimic.
S-atunci, intreb, mai merita sa crezi ca presa e putere in stat, indeletnicire nobila, arma de lupta impotriva relelor sociale? Deloc. Meseria asta trebuie schimbata cu alta. Membru al unui pluton de executie, gade sau, si mai de dorit, sinucigas profesionist! Sunt ani buni de cand infierez, cu manie democratica, racile si marlanii ale potentatilor tranzitiei si nu se intampla nimic. Afara de cateva amenintari ale unor sefi (chei) care si-au pus mana-n crestet, identificandu-se drept personaje ale pamfletelor mele, nu s-a intamplat nimic. Mai mult, ceea ce era furuncul a ajuns cangrena, ceea ce semnalam ca risc sau pericol acum e catastrofa. Cei p
