Nu demult, doi subofiteri insarcinati cu protectia si paza demnitarilor si-au oprit Jeep-ul pe sosea si l-au batut pe nefericitul posesor al unui Trabant.

Cei doi batausi, baieti, desigur, buni si, s-ar parea, cu neamuri sus-puse si tupeu pe masura, pretind ba ca erau grabiti, ba ca erau stresati de prezenta pe sosea a Trabantului. Poate chiar pentru ca un posesor de Trabant este cu siguranta un nimeni care poate fi ciomagit in fata familiei, fara ca cineva sa protesteze. Toate aceste explicatii par posibile, dar, desigur, nici una scuzabila. Dupa ce o vreme au negat implicarea Serviciului de Protectie si Paza in ciomageala de pe soseaua care trece prin Lehliu, sefii celor doi batausi au oferit tot felul de explicatii rationale unui comportament iresponsabil si irational. Baietii au avut ghinion. Victima este la randu-i o persoana sus-pusa si a putut face scandal. Cazul sau a tinut prima pagina si inca nu pare incheiat. Insa, deocamdata, cel care s-a ales cu cele mai multe cucuie este politistul care a facut primele declaratii in legatura cu desfasurarea anchetei. A fost concediat mai inainte ca haidamacii sa dea socoteala pentru fapta lor. Initial, s-a spus ca pentru "prost management", apoi pentru ca a avut gura bogata si a dezvaluit identitatea profesionala a celor doi. Ulterior, ministerul a declansat o ancheta pentru a vedea daca politistul a abuzat de functia sa. Nu ar fi primul care o face. Daca pe ministru il intereseaza intr-adevar cazuri de politisti care au abuzat de functie si de bulanul din dotare, nu acesta este cel pe care trebuie sa-l cerceteze. Exista zeci de cazuri in care violenta politistilor comunali se imbina armonios cu inertia organelor de cercetare penala. Daca citim, chiar si pe diagonala, rapoartele Amnesty International sau ale Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului, devine limpede ca ciomageala de pe autostrada nu este