Peste numai o zi incepe un nou an de invatamant. Se deschid larg portile scolii, dar in pragul clasei nu va fi nimeni. Scoala va incepe fara dascali. Cel putin asa arata astazi perspectiva lui 15 septembrie. La unison, federatiile sindicale din invatamant au decis sa boicoteze deschiderea noului an. Numai educatoare, invatator sau profesor sa nu fii.
Miercuri dimineata, in loc sa-ti pui hainele curate si sa-ti improspatezi inima cu bucuria intoarcerii la scoala, va trebui sa tragi adanc aer in piept si sa incerci sa te calmezi. Scoala fara dascali va fi la fel de trista ca scoala fara elevi.
Guvernul Romaniei pare insa a nu crede ca asa ceva - nemaiintalnit de cand e scoala scoala - s-ar putea intampla si mizeaza tocmai pe incarcatura emotionala a acestei zile. Dascalii insisi sunt uimiti ca ar putea lipsi in prima zi. Insa nu au alta cale. Si pentru ca nu cu elevii lor sunt in vrajba, ci cu un guvern care i-a uitat, pe 16 septembrie se vor duce la cursuri.
La prima vedere, gestul cadrelor didactice pare superfluu. Daca tot se duc pe 16 septembrie la cursuri, ce atata vanzoleala cu boicotarea deschiderii anului scolar? Nu e deloc insa asa. Din nou, in 15 septembrie, corpul profesoral, mut si ascultator, rabdator, asa cu toate bune si rele ale lui, ne va da o lectie.
Lectia aceea spune ca un invatator nu poate fi decat acolo unde-i e menirea, unde s-a angajat ca se duce, acolo unde isi castiga painea lui de zi cu zi: la scoala. Asa ca se va duce la scoala, amanand pentru 11 octombrie declansarea grevei generale.
Dar acelasi invatator care se va duce la cursuri stie, pe propria-i piele, mai bine decat o spune Anuarul Statistic al Romaniei, ca salariul lui este cu o catime mai mare decat al celor din salubritate. Lui, aceasta societate, acest guvern, ii recompenseaza munca cu putin peste cat ii da vidanjorului
