Considerati ca fiind adevarate trupe de elita, militarii romani au impresionat prin profesionalism, spirit de echipa, ingeniozitate si nu in ultimul rand prin capacitatea de adaptare.
Intors la ultima rotatie din Irak, unul dintre militarii care au actionat in zona provinciei Dhi Qar a adus o imagine noua, putin diferita de cea cultivata de Ministerul Apararii, despre activitatea si riscurile la care sunt supusi romanii din Irak.
"Vreau sa mai plec, fie in Irak, fie in Afganistan, asa ca nu-mi faceti public numele. Oricat ai fi de bun, daca spui mai mult decat trebuie esti taiat de pe lista", a fost singura rugaminte a celui in cauza, rugaminte pe care o respectam.
Mailuri cenzurate si soareci
Militarul roman ne-a povestit despre "paianjenul-camila" si intepatura lui mortala. "Daca te-a muscat mai ai o singura sansa, amputarea membrului. Au patit-o vreo doi italieni... unul a ramas fara un picior, altul fara mana, dar traiesc", si a continuat, cu un ton ironic la adresa MApN, sa ne vorbeasca despre bocancii de piele, pe care romanii sunt nevoiti sa-i poarte la 50-60 de grade.
"Ne-au tot promis, dar nu au facut nimic. Acum, fiecare s-a descurcat cum a putut. Fie s-a capatat cu ceva de la italieni, fie, daca i-a dat mana, si-a luat bocanci americani, superconfortabili, cu 400 de dolari, din magazin.
Eu am purtat bocancii de piele! Oricum, noua ne e mai bine, avem uniforme bune, fata de cei de la politia militara care poarta uniforme de culoare verde inchis, pentru ca asa s-a decis, din spirit de economie, undeva in minister".
Ne-a povestit despre mailurile cenzurate si intr-un sens si in altul, despre convorbirile telefonice rare si scumpe si despre cum e sa fie si ceata, si 50 de grade, si furtuna de nisip, deodata, despre cum au scos palmieri dintr-o oaza ca sa decoreze tabara in ajun de vizi
