Daniel DUBUISSON

Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévy-Strauss, Eliade

Traducere de Lucian Dinescu, Editura Polirom, Col. „Plural M“, Iasi, 2003

O carte si ignorarea ei

M-am tot intrebat de ce anume traducerea unei carti precum cea a lui Daniel Dubuisson, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévy-Strauss, Eliade, „s-a bucurat“ de o primire romaneasca, daca nu rece, macar rezervata, oricum frizind o discretie elocventa prin ea insasi. Pricina e insa una transparenta: tratamentul la care-l „supune“ pe Mircea Eliade autorul, indianist, comparatist in domeniul istoriei religiilor si director de cercetare la CNRS, Paris. Pe scurt, interpretarea legata, cronologica si sincrona, a relatiei dintre biografie si opera propusa de acesta i-a deranjat pe majoritatea comentatorilor romani ai lucrarii citate. Dubuisson a „indraznit“ sa descopere (sau „sa fantasmeze ca descopera“, ramine de vazut unde este adevarul!) continuitati structurale intre optiunea politic-ideologica de odinioara a lui Eliade si ontologia sacrului construita in epoca postbelica de celebrul istoric al religiilor. Acest lucru a „deranjat“ vadit „lumea buna“ de la noi, care fie a ingropat in tacere prezenta acestui volum (indiscutabil onorabil in plan stiintific), fie s-a referit la el in treacat (si numai in registru negativ, in cuplu cu lucrarea Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascismului). Cei care s-au raportat la cartea lui Dubuisson, indiferent de calibrul si notorietatea lor intelectuala, au considerat, indeobste, drept proces de intentie interpretarea oferita de comparatistul francez. Ei au amendat, prin critica ori tacere, ceea ce considerau a fi o ignobila detractiune.

Cum se prezinta insa in realitate lucrurile? Este cartea lui Daniel Dubuisson, Mitologii ale secolului XX. Dumézil, Lévy-Strauss, Eliade, o alt