Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade-Ioan Petru Culianu

Editie ingrijita si note de

Tereza Culianu-Petrescu si

Dan Petrescu,

Prefata de Matei Calinescu,

Editura Polirom,

Colectia „Biblioteca

Ioan Petru Culianu“,

Iasi, 2004, 280 p.

Este greu sa scrii despre recent-aparutul (si asteptatul) volum-restituire a corespondentei Mircea Eliade-Ioan Petru Culianu fara a risca sa parafrazezi – redundant – ceva din ampla, atenta, cvasiexhaustiva prefata a lui Matei Calinescu (Corespondenta Eliade-Culianu, publicata in avanpremiera in Observator cultural). La limita, un comentariu pe marginea acestui epistolar alcatuit din destule „plinuri“, dar si din foarte multe „goluri“ (taceri, eschive semnificative si mai ales lacune, multe scrisori fiind pierdute) ar trebui sa se refere in egala masura la interpretarile stimulative din studiul introductiv, multe dintre ele – dezvoltari ale celor din cartea cu titlu „jungian“ a criticului (Despre Ioan P. Culianu si Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflectii, v. in special editia a II-a, revazuta si adaugita, Iasi, Polirom, 2002), precum si la informatiile si comentariile nu mai putin incitante din notele editorilor. De fapt, prezentul volum de corespondenta se situeaza la intersectia mai multor carti – unele deja aparute, altele aflate in proiect – despre relatia complexa dintre cei doi savanti.

Ma gindesc in special la deja mentionata carte a lui Matei Calinescu, la fragmentul de studiu publicat de Dan Petrescu in volumul Omul si opera coordonat de Sorin Antohi (Ioan Petru Culianu si Mircea Eliade: prin labirintul unei relatii dinamice) si, de ce nu, la anuntata biografie a lui Ioan Petru Culianu avind-o ca autoare pe sora acestuia, Tereza Culianu-Petrescu.

Potrivit lui Matei Calinescu, avem de-a face cu „cel mai bogat schimb de scriso