Gheorghe CRACIUN
Pupa russa. Roman
Editura Humanitas,
Bucuresti,
2004, 400 p.
Un timp halucinant
Pupa russa, romanul lui Gheorghe Craciun, publicat la inceputul verii de Editura Humanitas, este una din acele carti – rare, in fond – a caror aparitie marcheaza o data in istoria unei literaturi. Si nu numai datorita formulei narative alese de autor, ci si pentru ca, prin tematica abordata, Pupa russa este o incursiune „la rece“ in infernul cotidian al Romaniei comuniste, pe frontispiciul careia ar fi putut figura oricind cuvintele inscrise pe poarta de acces in Infernul descris de Dante: „voi ce intrati, lasati orice speranta“.
Prozator de mare talent, atent si profund observator al naturii umane, Gheorghe Craciun este si un scriitor complex, un critic literar nuantat si un teoretician al literaturii in ale carui texte originalitatea punctului de vedere si eruditia coexista in mod firesc.
Exista o evidenta continuitate intre romanul de la Humanitas si volumele anterioare ale autorului, de la Acte originale/copii legalizate la Compunere cu paralele inegale si Frumoasa fara corp, perceptibila atit in ritmicitatea frazelor, cit si in preocuparea pentru analiza amanuntita a celor mai intime modulatii ale gindirii personajelor. Vechile teme ale autorului – fascinatia identitatii multiple, scrisul ca aventura a cautarii si instituirii unui „trup textual“, ca si obsesia corporalitatii – sint reluate aici intr-un registru mai grav, dominat de o problematica etica, cea a impactului pe care il are istoria asupra fiintei morale a celor condamnati sa supravietuiasca intr-o lume pe dos.
Leontina Guran, cea in jurul careia se structureaza romanul, este un personaj singular in literatura romana.
Prinsa fara scapare in plasa istoriei, ea isi rateaza sistematic destinul, supravietuind ab
