Clasificari si clarificari
O data cu inceperea toamnei, numaram roadele: 1. La sfirsitul acestei luni, veteranii oficialitatii ne vor arata din nou, prin Sergiu Nicolaescu, cu al sau Orient expres in premiera, cum a ajuns cinematografia noastra din criza in faliment, din faliment in coma, iar din coma in stare de fantome ale unor fosti cineasti. 2. Tinerii regizori din noul val suspendat – partea intii (Cristi Puiu si urmatorii) – ne vor explica, poate, de ce au hotarit sa-si taie ei insisi craca de sub picioare, prin modul cum si-au regizat aportul la ultimul concurs de scenarii. 3. Foarte tinerii din noul val – partea a doua –, autori de scurtmetraje, candidati problematici la debut in lungmetraj, ar putea sa-si dovedeasca precocitatea printr-o clarificare care a lipsit congenerilor din prima parte a valului: daca e adevarat ce spune colegul lor norocos la ultimul concurs, Mitulescu Catalin, ca a prezenta astfel tabloul cinematografiei romane inseamna a scrie articole politice.
Acuza a fost lansata in treacat si pronuntata delicat, dar descalificant (ramine de vazut pentru cine) la o conferinta de presa de la terasa Green Hours, convocata luna trecuta de chiar scurtmetrajistul norocos, care a si coprezidat-o, impreuna cu antecesorul Cristi Puiu. Pentru clarificare, ar fi vreo cinci planuri distincte de luat in seama, spre a afla la care dintre ele se raporteaza descalificarea: politicul (substantiv masculin care nu poate lipsi din dictionarul nici unui interlocutor din bransa, la cumpana secolelor XX-XXI), politica (de partid ori institutionala, fata de care acelasi subiect contemporan isi pune in lucru bruma de spirit critic in cunostinta de cauza, adica n-o face pe niznaiul tocmai iesit dintr-o gaoace provinciala de secol 19), politicianismul, politizarea (pentru care cred ca si conferentiarii de la Green Hours pot gasi definitii) si, in
