Spectator ca la teatru...

În Ziarul de duminic| şi, într-o reluare cu sarcasmele de rigoare din Academia "Caţavencu" nr. 35, am citit cîteva stupefiante mărturisiri ale dlui Virgil Tănase. Cum care V.T.? L-aţi uitat pe transfugul din România ceauşistă stabilit în Franţa şi care a dispărut o vreme, amestecat într-o afacere de spionaj, spre a se afla că a fost "protejat" de D.S.T., pentru care, se pare, lucra, ca să nu cadă în mîinile Securităţii, cu care nu se ştie cum se pusese rău după ce stătuse bine? Echivocurile din fraza de mai sus provin direct de la sursa lor principală: o cărticică publicată la Paris de către dl V.T., după reapariţia lui spectaculoasă ca o teleportare, în care, ca într-o parabolă din secolul XVIII, fireşte francez, autorul îşi relata păţaniile într-un stil ironic-ambiguu din care fiecare cititor înţelegea ce voia. După 1989, rămas în Franţa, romancierul de duzină care visase cîndva să fie "mai Cehov decît Cehov, mai Caragiale decît Caragiale, mai Balzac decît Balzac" (conform spuselor proprii din interviul acordat Ziarului de duminică), a fost numit într-o importantă funcţie culturală în care reprezenta România. Funcţie în care se află şi astăzi. Şi de la înălţimea căreia declară, moral, că "România a luat drumul prăbuşirii culturale", care este "cel al căderii în capitalism". După 1989, desigur. Aşadar cel care conduce principala instituţie culturală românească din Franţa e de părere că în comunism se făcea mai mult pentru cultură decît în epoca actuală. Chiar de ar fi aşa, dl V.T. trebuia mai întîi să-şi prezinte demisia din funcţie înainte de a o spune. Să trecem. Dl V.T. merge mai departe pe calea aceasta, bine cunoscută, a muşcării mîinii care te hrăneşte, declarînd că, dacă în regimul trecut, existau propagandă şi minciună, spectacolul de teatru era, cel puţin, unul de calitate, în vreme ce azi ţine de "teatrul prost".