Ca să se umple cu vîrf paharul, Olimpiada de la Atena s-a încheiat pentru noi, românii, marţi 31 iulie, cu un spectacol pe TVR 1, regizat de Ionel Stoica, şi cu participarea lui Ion }iriac, preşedintele COR, de un penibil desăvîrşit. Era exact ce ne lipsea după cîteva săptămîni umilitoare pentru o ţară care dădea cîndva tonul în sporturi importante şi a ajuns astăzi să conteze doar pe şansa unor individualităţi sau pe cîte o tradiţie care nu se dezminte. Individualităţile se numesc Oprea, Potec, Urzică, Lipă, Cioncan, Ponor, Roşu, iar tradiţia, singura care se confirmă, este aceea a gimnasticii feminine. Unde sînt handbalul, voleiul sau poloul, unde România era, cîndva, imbatabilă? Ele nu sînt deloc. Şi ce folos că boxul, luptele ori canotajul masculin sînt? Să nu ai nici un participant în optzeci la sută din sporturi este deja alarmant. Şi să obţii contraperformanţe în altele - abandonuri sau rezultate valabile la Cucuieţi - iată un mare semn de întrebare cu privire la situaţia generală a sportului românesc. A fi între primele 15 ţări, din 202 participante, n-ar fi neapărat un lucru rău. Dar, cînd la ediţiile anterioare ale Olimpiadei te numărai printre primele 10, e limpede că nu e nici unul bun. O parte de vină este a COR. Preşedintele COR a avut o atitudine firească şi severă doar fiind vorba despre dopaj. Rigiditatea lui a dat roade. Nici un caz românesc. Doar că Ion }iriac a fost pentru unii mumă, iar pentru alţii ciumă. I s-au văzut simpatiile şi antipatiile cu ochiul liber. în plus, prezenţa la Atena a preşedintelui ţării şi a ministrului de resort (şeful agenţiei, cum se cheamă acum) a transformat spectacolul sportiv românesc într-unul aproape oficial. Gestul secretarului federaţiei de gimnastică de a-şi duce olimpicele la forurile politice, ratînd conferinţa de presă, este scandalos. Altă parte de vină este chiar a oficialilor din sportul românesc: nu