Romanul este pentru Virgil Duda (1939), cu expresia celebră, "genul tărăgănat", pentru că vrea să exprime totul abia după ce înţelege, cu lentoare aprofundată, totul. El păstrează subiectul, intriga, conflictul. Acesta trebuie echilibrat între forţe echivalente, a căror abordare exclude simplificarea maniheistă, satira, pamfletul. Pentru că ele ar substitui, într-un mod fatalmente eşuat, romanescul similar lumii reale, cu reducţionismele publicisticii.

V. Duda este un prozator realist, pentru care societatea socialistă există şi trebuie avută în vedere. Dar, din păcate, scriitorul o face şi el, ca numeroşi alţii, prin schemele de gândire ideologică ale diriguitorilor ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o lume a forţelor în echilibru, o lume bună, într-un progresiv meliorism. Autorităţi literare, ca aceea a lui G. Călinescu, au aderat la această mistificare sociologică, atrăgând nu puţini emuli. V. Duda, într-un articol (Implicarea personajului, în "România literară", 31/1976), scris la cerere sau nu, îl citează pe G. Călinescu nu o singură dată, ci de trei ori. Reproduc doar cel de-al treilea citat din Călinescu, marxist de voie sau de nevoie: "Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicţiile (adică conflictele) neantagonice în sânul societăţii noastre, el va avea grijă ca fiecare erou-teză să-şi reprezinte, oricât de larvar şi antiteza celuilalt erou, contradicţia devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar şi în democraţiile stabile şi libertariene.

Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise să o înţeleagă, după două decenii de activitate literară, în 1988, în Israel (noua patrie a părinţilor lui Rubin Leibovici, numele său real), se arătase în cărţile sale constant preocupat de reflectarea