Chiar daca tarziu, taranistii si popularii au realizat ca strategia aleasa pana acum este foarte riscanta. Mai ales in conditiile actualei situatii politice. Intr-adevar, alegerile locale din 2004 au consemnat confiscarea cvasi-completa a scenei politice de catre cele 6 partide care au obtinut reprezentare parlamentara in urma cu patru ani. Acestea au obtinut peste 90% din pozitiile locale din primarii si consilii. Noua lege a alegerilor generale votata pe 9 septembrie de Camera pregateste consolidarea acestei situatii, in care stabilizarea scenei politice romanesti este controlata prin cartelizarea PSD, PUR, PNL, PD, UMDR si PRM. Constantinescu si Ciuhandu au inteles miza si au fortat apropierea celor doua formatiuni. In cateva zile, negocierile au condus la degajarea mai multor variante si, chiar daca exista inca o incertitudine legata de calendarul electoral si post-electoral, fuziunea si participarea comuna in alegeri au fost acceptate de ambele parti. In Romania insa constrangerile juridice induc riscuri politice mai mari decat greselile de strategie. Hatisul legilor si imprevizibilitatea juridica sunt adversari seriosi. Au simtit-o pe pielea lor, la locale, Forta Democrata a lui Petre Roman si Uniunea Civica Maghiara, prima intrand in cursa electorala fara sigla, iar cea de-a doua fiind pur si simplu exclusa de la competitie de complicitati juridico-politice romano-maghiare. Nu e sigur ca PNTCD si AP vor putea evita sicanele legii si mai ales ale adversarilor politici din cartelul parlamentar. Dincolo de aceste dificultati, crestin-democratii si popularii au de rezolvat mai multe probleme politice. Corespondentii locali ai celei mai importante familii politice europene nu au, de pilda, un candidat la presedintie. Emil Constantinescu nu va intra in competitie, iar numele avansate de PNTCD - Constantin Timoc si Ion Caramitru - au fost date uitarii. Chestiun