Un dispozitiv secret declanşează în noi, uneori greu explicabil, o stare de linişte, chiar de bună dispoziţie. Stai la televizor, priveşti vreo emisiune insipidă anunţată cu optimism şi veselie zile în şir, din care nu pricepi mare lucru, şi te trezeşti din senin că simţi nevoia să fii iertător cu toată lumea, să-ţi îmbrăţişezi cu efuziune colegul care te-a săpat ani de zile pentru ca funcţia ta să fie ocupată de stră-stră-strănepoată-sa din provincie - o frumuseţe natural-rustică pentru care nevastă-sa i-a otânjit vreo câteva peste spate ameninţându-l cu părăsirea căminului, şi cultural, după o horă duminicală, dar şi conjugal...; apoi, parcă-parcă începi să înţelegi ceva din emisiunea "Dandanaua" de la B1 Tv şi să fii de acord, chiar cu o fărâmă de entuziasm, că reînnoirea limbii române cu produsul lingvistic oamene (=fete tinere, femei în general), rostit acolo, era mai mult decât necesar; iar cu ocazia unor asemenea trăiri, nu e greu deloc să crezi cu sinceritate că lamentabilul nu e joacă de copii, ci efectul unor eforturi supraomeneşti circumscrise frumos, uman şi perfect în idiomul "99 % traspiraţie - 1% inspiraţie" (v.meciul România-Macedonia, unde elevii generalului la "arma" fotbal au ţinut falangei macedonene1) cursul Ce trebuie să facem şi cum trebuie să acţionăm pentru a deveni lamentabili...), precum şi altele. Însă, respectiva stare, dacă mai este alimentată între timp, adesea fără vrerea noastră, cu noi elemente ajutătoare, poate avea longevitate chiar după ce cădem istoviţi în braţele lui Morfeu... Este contextul în care, doar cu câteva zile în urmă, victimă a acestei stări, prietenul Haralampy mi-a povestit că a visat într-o noapte - mă rog, zice el că poate şi din cauza unei excursii la munte, în judeţul Harghita" - a visat, aşadar, că doamna deputat Mona Muscă era şefă de ocol silvic în satul Hodoşa din judeţul respectiv, că avea o mulţime d