In anii din urma, vina pentru problemele producatorilor a putut fi aruncata si a fost aruncata pe seceta, uitandu-se insa de problemele care i-au oprimat deopotriva in anii ploiosi din perioada postdecembrista, de pilda in 1995, cand tot asa, din cauza conditiilor meteo favorabile, s-a obtinut o recolta de grau considerata la vremea respectiva tot ca fiind cea mai mare din istoria tarii. Problemele producatorilor din 2004 sunt o copie la indigo a celor din 1995, demonstrand ca mare lucru nu s-a schimbat in agricultura romaneasca si proband, inca o data, daca mai era nevoie, ca nu conditiile meteo constituie principala problema, acestea, daca sunt favorabile, putand crea producatorilor dificultati inca si mai mari decat conditiile meteo nefavorabile. Necazurile producatorilor de grau si, in general, de cereale au cauze economice si institutionale. Fundalul il reprezinta eficienta redusa a majoritatii producatorilor, generata de faramitarea exploatatiilor agricole, de folosirea unei forte de munca foarte numeroase si foarte slab utilate industrial. Cu o alta utilare, dependenta de conditiile meteo ar fi mult mai redusa si recoltele n-ar avea oscilatiile de o amplitudine incredibila, chiar de la simplu la dublu, pe care le au si care obiectiv creeaza dezechilibre si probleme. Eficienta execrabila, care este avatarul principal al agriculturii romanesti, nu poate insa creste decat treptat si pe o perioada indelungata, prin marirea suprafetei medii a exploatatiilor agricole si, de fapt, prin disponibilizari masive de forta de munca din sectorul agricol, despre care nu stie nimeni unde ar putea fi absorbite in alte sectoare. Un rol major in necazurile producatorilor il joaca oprimarea dramatica a agriculturii de catre o industrie la randul ei ineficienta. Netinandu-se financiar pe picioarele proprii, industria romaneasca nu numai ca nu are de dat agriculturii, ci si c