Economie politica nu inseamna economie prin politica, iar cresterea economica nu se masoara in PIB artificial, ci in bunastare naturala.
Patronatul arata calea, administratia se executa. Nici n-au amenintat bine procesatorii cu scumpirea salamului si carnatilor, ca Guvernul a si injumatatit taxele vamale la carcasele europene.
Un clasic in viata, Leszek Balcerowicz, presedintele bancii centrale a Poloniei, explica foarte clar unde duce o astfel de solutie: “Interventia specifica – in esenta, distribuirea privilegiilor de grup (facilitati fiscale pentru anumite ramuri, subventionarea unor domenii, garantarea unor preturi) – face ca energia producatorilor sa intre pe fagasul exercitarii presiunilor
politice, in loc sa se canalizeze catre obtinerea de rezultate economice mai bune“.
Am putea relua discutia despre concurenta si succesul limitat al masurilor administrative. Despre rente, in loc de profituri realizate de management. Ori, despre un buget care-si neglijeaza domeniile de drept – invatamant, sanatate, mediu – pentru a satisface interesele unor grupuri de presiune. Dar mai bine ascultati o poveste.
A fost odata ca niciodata, pe cand se batea FSN-ul cu CPUN-ul, o intreprindere de stat. Intr-o buna zi, de carca ei s-a lipit o capusa. Un SRL al directorului intreprinderii. Anii au trecut, CPUN-ul s-a desfiintat prin alegeri libere, iar capusa a crescut. Si de ce se umfla ea, de-aia se usca intreprinderea capusata.
Pana cand a trebuit s-o salveze directorul care a privatizat-o si a ajuns patron. Numai ca noul SA, rezultat din incrucisarea fostei intreprinderi cu SRL-ul parazit, e o firma mai saraca decat era societatea de stat inainte sa i se aseze capusa pe spinare. Mai precis, cam decapitalizata, mai pe romaneste, n-are bani de cheltuiala sau fond de rulment sa-i zicem, si nici capital pentru investi
