Daca in ultimele zile premierul a fost populistul number one, imbracand pe rand camasa de fermier, cascheta de miner, doar-doar o convinge multimea ca el poate deveni presedintele tuturor romanilor, cand s-a pus problema rezolvarii revendicarilor salariale ale propriei bresle, am vazut un Nastase care se eschiveaza, tern si inabordabil. Fara sa insist prea mult pe o tema care, sincer, nici nu-mi este la indemana, sunt surprinsa aidoma multor confrati sa constat ca intr-o tara condusa de un guvern eminamente alcatuit din personalitati cu studii superioare, in marea lor majoritate ei insisi profesori universitari, doctori in stiinte, taman segmentul educational scartaie sever. De ani buni, cam fiecare inceput de an scolar este amenintat fie cu boicotul, fie cu diverse proteste pe termen scurt, de catre dascalii care, nemultumiti de chenzina, asteapta de fiecare data inca o firimitura de la fiecare guvern in parte. Evident ca, de fiecare data, manifestarile de tip revolutionar sunt inabusite pe parcurs fie de promisiuni, fie de cateva rezolvari puerile, nesemnificative. Asa se face ca profesorii, cuminti, se reintorc de fiecare data de unde au plecat, cu capul plecat si cu un pumn de sperante la purtator. Anul acesta, miscarile de protest se anuntau cu mult mai statornice si necrutatoare, dar iata ca, desi e un an electoral, cu mari implicatii politice, guvernantii se pun rau cu dascalii, parca intr-o indolenta greu de imaginat. Cu alte cuvinte, nu le pasa. Le este indiferent daca copiii romanilor vor merge in acest an la scoala. Asta n-ar fi o chestiune avangardista. Atitudinea aroganta s-a pastrat, indiferent de numele cabinetului. Ca niciodata insa, de aceasta data, negocierile dintre Executiv si sindicatele cadrelor didactice s-au transformat intr-o targuiala indecenta, unde minimum de bun-simt a lipsit cu desavarsire. Viitorul dascalului din Romania a fost jucat de