Dupa 1989, Romania a fost paradisul campaniilor negative. In 2004, limbajul electoral al politicienilor romani este la acelasi nivel lamentabil ca in 1990. Am batut pasul pe loc? Sau mai degraba este vorba despre un cerc vicios din care nu putem iesi?
Oricum ar fi, campania negativa postcomunista nu a fost inventata de Adrian Nastase si Psd. A fost inventata de fortele politice din jurul lui Iliescu, Roman, Brucan. Oamenii Fsn-ului din teritoriu si de la centru, din televiziune si de la radio s-au remarcat in 1990 si in primii ani de dupa revolutia anticomunista prin campania negativa violenta impotriva tuturor celor care nu erau cu Frontul - partidele istorice, Gds-ul, ziaristii independenti, intelectualitatea critica, studentimea protestatara din Piata Universitatii, anumite organizatii de revolutionari, promotorii "Proclamatiei de la Timisoara" (semnata de sute de mii se oameni), noile partide nonistorice (de la Udmr la Pac), organizatiile militante ale societatii civile (de la Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania la Alianta Civica). Atunci a fost inventata presa "de atac suburban, insulta si calomnie", care se hranea exclusiv din cultivarea urii, resentimentului, invidiei, denuntului calomnios. Deschizatorul de drumuri pentru publicatii precum "Romania Mare", "Europa", "Politica", "Tricolorul" a fost ziarul Fsn-ist "Azi".
Pe vremea cand au inceput campaniile negative, eram un simplu ziarist, nu ma inscrisesem in nici un partid politic, in orice caz nu simpatizam cu Fsn-ul, dar m-am trezit tinta unor atacuri complet absurde si calomnioase din partea unor oameni despre care nu stiam ca imi sunt dusmani si pentru motive pe care nu le-am inteles niciodata. Culmea era ca in publicatia "Azi", care era patronata de doi dintre ziaristii care ma lansasera la "Viata studenteasca" si care ma cunosteau extrem de bine, au aparut primele minciuni s