Dupa ce, timp de 32 de ani, i-a invatat romana pe elevii din Icusesti, Gheorghe Nita n-ar da catedra de la tara pe una de la oras. "Nu m-as putea uita in ochii oamenilor din sat daca as da note pe gaini sau pe curci", spune Gheorghe Nita. Gheorghe Nita este profesor de limba romana de 32 de ani. Profesor de tara. Unul dintre profesorii care, dupa ce termina orele, stau cu sapa in mina, fara sa-i fie rusine. Unul dintre cei care cunosc cel mai bine statutul cadrului didactic de la tara. De loc din Pitesti, Gheorghe Nita a ajuns la Icusesti in 1972, prin repartitie guvernamentala. Atunci, abia deslusise locul satului pe harta. Acum, privind in urma nu-i pare rau decit ca familia i-a fost departe. "Intotdeauna mi-am dorit sa fiu profesor. Pentru ca am facut fotbal de performanta la inceput, am vrut sa fiu profesor de educatie fizica, dar am renuntat in favoarea limbii romane. Privind la elevii pe care i-am pregatit, cred ca a fost o alegere buna. Satisfactii exista fie ca esti profesor la tara, fie ca esti de la oras. Fosti elevi ai mei, ajunsi, la rindul lor, profesori sau ingineri si plecati spre alte locuri, ma cauta atunci cind se intorc in sat. Aceasta este cea mai mare satisfactie", a spus profesorul Gheoghe Nita. El considera ca diferentele intre dascalul de la tara si cel de la oras se refera in primul rind la posibilitatile de informare, de a fi mereu la curent cu noutatile si la "materia prima" cu care lucreaza. "Chiar daca distanta pina in oras nu este chiar mare, nu poti merge totdeauna cind ai nevoie sa cauti ceva, pentru ca eu am ore dimineata. Ar trebui sa lipsesc de la clasa de multe ori si nu-mi permit. Ii invidiez pe profesorii de la oras pentru ca au posibilitatea de a lucra cu elevi mai interesati de cultura si mai cu drag de carte, la modul general. Exista si la tara astfel de copii, dar, pe generatie ce trece, astfel de copii sint tot mai putini",