Un nea nimeni (ma rog, Nimeni) ajuns intr-un varf de ierarhie a hotarat sa se erijeze in prefatator de carte dupa ce, punandu-si ciracii la treaba, a devenit si autor (adica semnatar) de volum recomandat, prin ordin, pentru bibliografia studiosilor din structurile din care face parte si prefatator-coordonatorul.

Nimic (foarte) rau in asta. Asa a fost dintotdeauna: sefii (nu toti, ca unii au simtul masurii!) au girat cu iscalitura lor sub texte scrise de altii, produse ale travaliului supusilor din parohiile lor. Rau e (marlanesc, adica) atunci cand autorul unei carti (om onorabil, credeam, desi exemplele de pana atunci ma contrazisesera!) mi-a cerut insistent sa i-l prefatez (ceea ce s-a intamplat), dupa care, schimbandu-se seful, a mers la acesta, l-a lingusit si l-a capacitat sa-i scrie el (Nimeni Nimicea) prefata, iar textul meu urmand sa ia calea cosului "recycle bin". Ma rog, dupa consultari si recomandari, pentru a se evita scandalul (asa a zis neica N.N.), acea prefata a fost varata undeva in final, ca o anexa, cu un corp de litera mic, aproape ilizibil, iar pe cover page a aparut, cules cu font pentru hiper-miopi fara ochelari, numele prefatatorului, inclusiv iscalitura olografa.

Asta e tot. De ce am scris acest cartus? Ca sa existe munitie pentru a fi dus, bobletic si credul ce sunt, la o Targoviste de jerfa, unde sa mi se traga cum s-a intamplat cu un alt celebru Nicolae care se rasculase impotriva majoritatii marlanesti a aplaudacilor tradatori. Un nea nimeni (ma rog, Nimeni) ajuns intr-un varf de ierarhie a hotarat sa se erijeze in prefatator de carte dupa ce, punandu-si ciracii la treaba, a devenit si autor (adica semnatar) de volum recomandat, prin ordin, pentru bibliografia studiosilor din structurile din care face parte si prefatator-coordonatorul.

Nimic (foarte) rau in asta. Asa a fost dintotdeauna: sefii (nu toti, ca unii au simtul