Canonul pe care preotul il impune este urmat cu strictete de catre credinciosii aflati la Schitul din apropierea satului Calugareni.
Troita din fata Schitului. Locul de rugaciune al credinciosilor care locuiesc acolo. In fiecare zi, rand pe rand, toti se roaga. Maria, o femeie modesta, sta pe iarba si se gandeste la Dumnezeu si boala care-i macina trupul de ani in sir. Epilepsia.
A fost la doctor, spune ea, dar nu a gasit vindecare. De cand se afla la Schit sustine ca nu a mai avut crize. Sta pe iarba, iar langa ea, in dreapta, se afla 99 de pietricele aranjate intr-un mod numai de ea stiut. Unele sunt puse in cateva gramajoare, altele sunt ordonate. Reprezinta rugaciunile si dorintele pe care trebuie sa le spuna zilnic. Nu vrea sa uite, ca nu cumva sa-i scape nici una nefacuta. Asa i-a zis preotul. Trebuie sa respecte cu sfintenie canonul daca vrea sa se simta mai bine. Zilnic trebuie sa inconjoare biserica de 33 de ori, iar troita de 99 de ori. 33 de lumanari trebuie aprinse. In timp ce se face ocolul bisericii si troitei trebuie spus in gand "Tatal Nostru", apoi cate o dorinta. Canonul tine 13 zile.
Este femeie acum batrana. Copiii o ajuta cu ce pot. Ii mai dau bani, ii mai dau cate un dar pentru biserica. Ne spune ca acolo la Schit a inceput sa se vindece. "De mama, eu sunt de sapte ani la Schit. Inainte luam medicamente, dar nu se intampla nimic. Ma simteam foarte rau. Cadeam din picioare. M-am muscat singura de mana", ne-a povestit, aratandu-ne cicatricea de pe palma stanga, Maria Bursuc. "Am patit tot felul de nenorociri. Am avut piciorul in ghips. Era sa-mi omor copilasul. Era sa-i strivesc capul cand am cazut peste el", ne spune bucuroasa ca are cui sa-i impartaseasca nenorocirea prin care a trecut. De cand se afla la Schit spune ca a dat ceva bani pentru intretinere. Nu multi. Dupa posibilitatile pe care le are. Apro
