Probabil ca fiecare om si-a gasit in lumea asta un loc al lui, un loc in care se regaseste, un loc al linistii si al pacii sufletesti.
Si, probabil, fiecare persoana incearca sa protejeze aceasta oaza de liniste si s-o arate doar celor care stiu sa se bucure de ea. Un astfel de loc, in care-mi odihnesc adeseori sufletul, mi-am gasit si eu. Se numeste Vama Veche si, de-a lungul anilor, a adapostit multe suflete obosite de nelinistea, de zbuciumul constant al lumii. Dar spre ghinionul meu, acum imi este dat sa asist la declinul acelui loc binecuvantat care oferea atat de multa liniste si intimitate pe malul marii. O statiune ce fusese protejata de interesele materiale ale societatii este asaltata acum de comerciantii care, dupa spusele lor, vor sa ofere servicii cat mai bune turistilor, dar nu-si pot inchipui de cate alte bunuri spirituale ii priveaza prin aglomerarea lor acolo. Tot acum si-a facut intrarea in Vama Veche si "monstrul publicitatii", cu scopul demagogic de "a salva Vama Veche", dar care, de fapt, distruge cu pasi grei tot ce a insemnat vreodata acest loc. Si in primul rand, pacea si linistea.
De ce nu-si da nimeni seama ca ceea ce trebuie protejat in Vama Veche nu este locul propriu-zis, ci "spiritul de Vama" ce a domnit acolo atat de mult timp? Vama Veche isi pierde sufletul si nimeni nu reactioneaza. Acolo nu e nevoie de zeci de terase care sa invadeze plaja de festivaluri pestrite si galagioase, nu e nevoie de publicitate si nu e nevoie de competitii comerciale, de tone de alcool cat mai variat si de masini parcate langa corturi. Acolo ar fi trebuit pastrata superba intimitate a locului si libertatea.
Daca in alti ani, la terasele localitatii care aveau deja un istoric, muzica era variata, pentru toate gusturile, acum, peste tot se aud cam aceleasi ritmuri comerciale, iar tinerii nu mai stiu sa asculte decat cu sticle in fata lor
