In ultimii ani, emisiuni de televiziune de genul Ripley’s-Believe-It-Or-Not (preluata de ceva vreme si de un post de televiziune din Romania) au inceput sa atinga rating-uri impresionante peste ocean. Este vorba de scurte reportaje, care cuprind obligatoriu o nota de senzational, despre oameni iesiti din comun: imblinzitori de serpi care saruta cobre, tineri care si-au facut numeroase operatii estetice pentru a semana cu un tigru sau cu o reptila, obsedati de piercing, cu mii de cercei pe corp, sau turisti obisnuiti care au avut parte de incredibile aventuri de vacanta.
Au reusit in cele din urma sa scape cu viata dupa ce au fost surprinsi in mijlocul unei tornade care a distrus citeva localitati. Viata lui Pi, romanul lui Yann Martel, scriitor canadian de origine spaniola, laureat al prestigiosului Premiu „Booker“, pare desprins dintr-un episod plin de senzational al celebrului show american mai sus-amintit. Cu ce altceva am putea compara un roman care, dupa ce ai parcurs doua treimi din cele peste 300 de pagini ale sale, te lasa prada urmatoarei situatii: ti se cere sa crezi povestea incredibila a unui baiat indian de 16 ani, pe numele sau Pi (prescurtare de la cuvintul „piscina“, de la apelativul rautacios „Pisulina“ sau chiar derivat din litera greceasca), care a fost aruncat peste bordul unei nave-cargo ce transporta o parte a gradinii zoologice a tatalui sau din India in America. Ajuns in barca de salvare, Pi observa cu stupoare ca nu este singur, avind ca vecini nedoriti o hiena, o zebra pe care hiena incearca sa o manince de vie (lucru pe care il va reusi in final), un urangutan fioros si un tigru de Bengal care sta ascuns sub o prelata.
Efortul de imaginatie al cititorului devine din ce in ce mai mare caci, in aceasta arca postmoderna de 8 m lungime si 2 m latime, lucrurile incep sa se complice: rechinii dau tircoale vasului, uran
