Portretul lui Dorian Gray

dupa Oscar Wilde

Traducerea: Magda Teodorescu

Dramatizarea si regia: Dragos Galgotiu

Decorul: Andrei Both

Costumele: Doina Levintza

Coregrafia: Razvan Mazilu

Cu: Razvan Mazilu, Marius Stanescu, Dan Badarau, Sorin Leoveanu, Irina Mazanitis, Oana Stefanescu, Ionut Kivu, Paula Niculita, Gabriel Pintilei, Marian Ghenea, Mugur Arvunescu, Ana Maria Moldovan, Marian Lepadatu, George Calin, Oana Cojocaru, Vlad Ilcenko si Ioan Tugearu

In spectacolele dumneavoastra – si ma refer la cele mai recente: Baal, Arden din Feversham –, aproape fiecare dialog e concentrat sau expandat in imagine, de multe ori in contrasens cu ceea ce personajele spun sau fac. Mizati pe o teatralitate care vine din acest vizualism baroc?

Vizualul este un element foarte important in spectacolele mele si imi este extrem de aproape, pentru ca tine de experiente artistice (arta plastica) care le preced pe cele teatrale. Exista mai multe modalitati de abordare a teatralitatii, care se intersecteaza, intr-un fel sau altul, cu diverse tipuri de naratiune. In plastica, totul se concentreaza pe o „imago“ nu in sensul de imagine, ci de o esentializare intr-o singura secventa, intr-o singura atitudine, pe cind in teatru avem de-a face cu o dezvoltare in timp, ca in literatura, ca in cinema. Teatrul, in momentele lui cele mai importante, s-a remarcat prin concept. Elementele de naratiune in teatru sint sursa unei miscari in profunzime, pe verticala. In spectacolele mele, acest interes pentru deplasarea pe verticala primeaza. Teatrul, dintotdeauna, si-a exersat o vocatie hermeneutica, ceea ce si face ca pe un singur text sa existe mai multe spectacole. De fapt, ele nu descriu textul, ci incearca sa inteleaga altceva, lucruri care, de fiecare data, primesc alte semnificatii.

Marile texte au pe verticala