Cismigiu 2004
Gradina Cismigiu, simbata 18 si duminica 19 septembrie. Zile frumoase de toamna, insorite. Sfirsitul diminetii, apoi orele prinzului. Lume multa, mari agitatiuni in zona careia i se spune „La porumbar“: copii, parinti, bunici. Atmosfera vesela, de-a dreptul idilica (in ciuda vacarmului): distractie si voie-buna pe toata linia. Pentru copii – leagane, tobogane, citeva instalatii mecanice tip parc de distractii, tonete cu dulciuri si vata pe bat; pentru insotitori – terase cu racoritoare si bere. In mijloc – „porumbarul“: vechiul chiosc al Cismigiului, mare, aratos, cu acoperis impodobit, adapostind stoluri-stoluri de porumbei. Dedesubt, pe platforma acoperita, se perinda formatiuni muzicale: simbata cinta o fanfara compusa din instrumentisti ai Operetei, iar duminica – un cor cu repertoriu cucernic.
Si se mai intimpla ceva in zona „porumbarului“ din Cismigiu: pe o peluza laterala, delimitata de aleile Gradinii, strajuita de copaci inalti, ca-ntr-un cring, se juca teatru de marionete. Sa se tot fi adunat la fata locului vreo suta – sau si mai multi – copii, basca parintii si bunicii, unii veniti special, majoritatea iesiti in parc si atrasi de jocul marionetelor. Pe scena: povesti de Ion Creanga, Fratii Grimm, Perrault si Andersen, spre bucuria, incintarea, ba chiar si sperietura celor mici (cind apareau dihanii mai fioroase).
Pe scurt: un admirabil exemplu de cultura comunitara, de comunicare intre artisti si publicul de toate virstele, in spatii „neconventionale“. De asta data – in aer liber, si la propriu, si la figurat. Arta in parc, la Cismigiu!
Fire de poveste cu Grand &Frunza
Plus ca teatrul jucat in zona „La porumbar“ n-a fost unul oarecare: fiindca ceea ce s-a putut vedea pe scena a fost ticluit de Adriana Grand si Victor Ioan Frunza: ea – unul dintre cei mai valorosi si mai inventi
