Nici in visele cele mai negre, Ion Iliescu nu si-a putut imagina ca el, un fel de tezaur pirlit de intelepciune, ar putea fi fluierat la Tebea. Tocmai la Tebea, unde apropierea intre craiul tranzitiei romanesti si craiul motilor ar fi fost cea mai mare.
Nici Adrian Nastase nu si-ar fi putut imagina ca ar putea fi fluierat si huiduit sub mareata aura a lui Ion Iliescu, ea insasi gata sa zboare peste istoria Romaniei. Si totusi ceea ce Ion Iliescu traia doar in cosmarurile nocturne, iaca, s-a petrecut si-n amiaza mare.
Si el, si pupila, in loc de plecaciuni mieroase, au fost tratati cu huo! Si mai curios! Ion Iliescu s-a dus pe pamintul Americii pentru a-si umfla muschii intr-un gest de revansa. El, comunistul hulit, luat in bascalie, fluierat, revenea cu legitimatia NATO in buzunar.
Cu alte cuvinte, ia uitati-va la mine! Va mai aduceti aminte? Mai deunazi ma faceati comunist imputit! Acum sint Aliat! Ia sa vedem, ce mai ziceti?! Cam asa trebuie sa fi cugetat Ion Iliescu si cei care au gindit vizita. Cam asa au inteles si compatriotii nostri din strainatate.
Si, cu o sinceritate dezarmanta, ei i-au transmis lui Ion Iliescu sentimentele lor, exprimate prin fluieraturi si lozinci piperate. Ei il vad pe actualul presedinte, in ciuda “certificarii” sale NATO, tot ca pe un batrin comunist, revopsit nitel de istorie.
Ca o ironie a sortii, trecutul huiduit e tratat la fel cu viitorul PSD-ului. La Bucuresti, la finala turneului de tenis Open Romania, Mircea Geoana, pupila partidului, a fost tratat de lumea buna a Capitalei la fel ca Ion Iliescu si Adrian Nastase la Tebea. Sau ca presedintele Romaniei la Montreal: “alese” huiduieli si fluieraturi.
La Montreal si pe Arenele BNR nu mai erau membrii si simpatizantii Partidului Romania Mare. Erau doar cetatenii Romaniei eterne. Si ei au reactionat la fel. Refuza megam
