Doar "chipurile copiilor" au tinut-o pe doamna invatatoare 40 de ani in invatamant "Invatatorul sau invatatoarea pot fi comparati cu niste flori pentru ca ei trebuie sa fie mereu deschisi in fata copiilor", ne-a spus doamna invatatoare Elena Marinescu de la Scoala 45 din Bucuresti. Imbracata simplu, cu parul albit de vreme si prins in coc, doamna invatatoare a participat saptamana trecuta la a 40-a festivitate de deschidere a unui an scolar. A fost ultima din cariera sa, intrucat urmeaza sa se pensioneze. Absolventa a Scolii Normale din Buzau, doamna invatatoare a debutat in invatamant in anul 1964, la scoala din satul Telega. "Aveam pe atunci un salariu de 700 de lei, din care 300 de lei ii cheltuiam pentru naveta. In primii ani de invatamant, ma trezeam la 5 dimineata si schimbam trei mijloace de transport pentru a ajunge la scoala. Salarizarea cadrelor didactice a fost intotdeauna sub orice critica, dar n-am renuntat la invatamant din dragoste pentru chipurile copiilor, pentru momentele in care simteam ca inteleg ceea ce le predam. Copiii mi-au dat putere pentru a continua", ne-a spus doamna invatatoare, cu intreruperi, ca la dictare. Doamna Marinescu a terminat cu umblatul pe coclauri la 30 de ani, cand s-a maritat cu un inginer si s-a mutat in Bucuresti. Clasa in care isi astepta elevii de clasa a II-a era plina cu picturi. "Am reusit sa-i fac pe copii sa fie pasionati de pictura", se mandreste doamna Marinescu. Pe parcursul anului scolar trecut a facut portretul fiecarui elev. Cand le-a terminat, le-a inramat si le-a dat copiilor, care au ramas surprinsi. La 15 septembrie 2004, doamna invatatoare a ales sa fie alaturi de copii, chiar daca pentru prima data in patru decenii de invatamant s-a pus problema grevei la debut de an scolar. Elevii sai nici nu vor sa auda ca de la anul nu-i vor mai putea da flori doamnei, "care e buna si ne invata multe lucruri".