Dorinta de a-l juca pe Dorian Gray este mai veche, din cite stiu. Cind s-a nascut?
Mi-am dorit sa-l interpretez pe Dorian Gray din momentul in care am citit romanul pentru prima oara, in adolescenta. Ma impresionase complexitatea personajului, amestecul de frumos si urit, estetismul si decadenta, care mi s-au parut foarte ofertante pentru un artist-interpret. Am recitit romanul de-a lungul timpului, ultima oara pentru aceasta ocazie, si am descoperit noi fatete, mi s-au revelat noi niveluri de intelegere ale acestei povesti superbe.
Am tot incercat sa fac un spectacol despre Dorian Gray. Vorbisem si cu un coregraf francez. Am vrut sa fac rost de bani pentru o productie, dar nu s-a finalizat in nici un fel. Si tocmai cind imi luasem gindul de la el, a sosit telefonul lui Dragos Galgotiu, care mi-a facut aceasta propunere. Ca o confirmare a ceea ce cred – rolurile, personajele exista in jurul nostru in stare latenta. Si ele isi aleg singure artistii care sa le intrupeze pe scena. Am simtit, pur si simplu, ca acum a sosit momentul si e bine ca a venit la o virsta mai matura. Este un rol pe care mi l-am dorit foarte mult.
Nu ai fost tentat sa faci chiar tu un spectacol integral, asa cum s-a intimplat cu Dama cu camelii sau Ingerul albastru?
Ba da. Desigur ca mi-am pus problema, dar mi s-a parut foarte greu. Romanul fiind atit de bogat, nu m-am incumetat sa le fac eu pe toate. Am simtit ca am nevoie de un coregraf sau de un regizor care sa fie ochiul din afara, care sa aiba o viziune integratoare a spectacolului.
Wilde afirma ca arta il reflecta, de fapt, pe spectator. In fond, Dorian e proiectia calitatilor si defectelor pe care fiecare i le atribuie. Ce fascineaza la acest personaj?
Cred ca fiecare avem un Dorian in noi, avem un coté al personalitatii necunoscut celorlalti, detinem un secret numai de
