După cum frumos şi emoţionant rezultă din mulţimea de imagini tv, într-o democraţie extrasă, cu o pensetă ştirbă şi ruginită, din vremea Socrate-lui, ornamentată ici-colo cu volte-model ciordite (scuzaţi) de prin ţinuturi occidental-eldoradice şi condimentată cu relaţii din junglele australiene transferate în interesul serviciului, pe fiecare vietate, indiferent de regn, o poate apuca boncăluitul măcar o dată la patru ani. Există libertatea reală ca, în funcţie de căldurile specifice, oricare vertebrat să-şi stabilească momentul de rut(ant). Şi nimeni din jur nu se va mira, nimeni nu-l va acuza de infidelitate sau de derapaje sentimentale, avându-se în vedere, de fiecare dată, că avem suficienţi şi destoinici analişti care să apară imediat la televiziune pentru a aşeza cu maximă eficienţă şi profesionalism lucrurile pe făgaşul care trebuie. Ei, îi vor găsi fenomenului o mulţime de explicaţii plauzibile şi biologico-hormonale de toată logica... De subliniat că se pot întâmpla şi anomalii ca de exemplu: în primăvară, o vietate oarecare să boncăluiască una, iar în toamnă alta...
...Cât de cât în ordinea de idei de mai sus, mă pomenesc într-una din seri, în vremea jurnalelor tv, că prietenul Khara Lampy1) îmi zice:
-Cumetre, să vezi ce studiu de caz am scris... Ge-ni-al, mă!
-N-am timp, l-am bruscat. Tu nu vezi ce se întâmplă pe meleagurile patriei ?
-Auzi, doar titlul lucrării dacă ţi-l spun te îngălbenesc de invidie, şi te umplu de respect. Fii atent: volumul unu se va intitula Miserupismul românesc. Realizări, orientări, perspective, volumul doi, Huiduiala lui Ion Iliescu la }ebea, iar volumul trei Viaţa şi opera sublocotenentului major2) Dan Voiculescu pe vremea când era general. Îţi spun: premiul Academiei mă aşteaptă...
Acest ins mă plictiseşte tocmai când, la televiziuni, rând pe rând, se
