Ceas trecut

Sub paşi podeaua era caldă

Şi-mi auzeam numai suflarea,

Dar câte limbi vorbea tăcerea...

Dintr-un ungher, se răspândiră

Volume stinse ca trezite,

Dar când să le deschid, din pagini

Au început să zboare fluturi

împrăştiind în aer scrisul.

în alt cotlon, luci un cufăr

Şi descuind, am vrut să aflu...

însă veşmintele păstrate,

Atinse numai, se răriră

Şi am rămas în mâini cu umbra.

Aici îmi sunt tot mai departe,

Mi-am spus ţinându-mă de scară,

Dar casa dedesubt pierise

Şi-n urmă podul, ca o navă,

Se desprindea înct de mine.

Figuraţie

îşi lua un aer degajat

Şi îmbrăcat la patru ace,

Intra în sala de concert,

Se instala în prima lojă

Şi cu un zâmbet vag distant

întâmpina de sus mulţimea.

Ca sub puterea unui gând,

Se furişa discret afară,

Dar se lăsa apoi văzut

în galerie, când felin

Vâna un loc pe strapontină.

Muzica însă totdeauna

îl surprindea stând în picioare,

Transfigurat, în dreptul uşii

în pauză ieşea volubil

Şi se-arăta-n foaier mimând

O conversaţie cu un smoking,

Svelt, revenea ca însoţind

O rochie roşie de mătase.

Pe când orchestra se-ncălzea,

Cu o-nclinare elegantă,

Puţin distrat, el salută

Pe cineva necunoscut.

Părea făcut să fie-n lume

Şi totuşi când rămase si