Ne-am reîntâlnit cu dansul, la acest început de toamnă, într-o zodie fericită!
Cea de a treia zi a Festivalului a fost o zi închinată Terpsichorei, care şi-a arătat două dintre feţele ei, mult deosebite între ele, dar fiecare, în felul ei, la fel de preţioasă. Una aprigă, pornită ca lava unui vulcan din străfunduri folclorice, proprii pământului aspru, dar mustind de pasiune, al Spaniei - ilustrată de Compania Antonio Márquez de dansuri flamenco - şi cealaltă rafinată, rezultat al sublimării materiei dense oferită de diferite dansuri folclorice, trecute prin creuzetul curţilor princiare europene şi ajunse la formele eterice ale dansului clasic - faţă ilustrată de o capodoperă a genului, Lacul lebedelor de Ceaikovsky, în interpretarea Baletului Operei Naţionale din Bucureşti şi a soliştilor invitaţi, Alina Cojocaru şi Johan Kobborg, de la Royal Ballet din Londra. Dansului clasic i s-a prognozat sau chiar anunţat decesul. Dar iată că el îşi poate continua existenţa în lume, ce-i drept cu o condiţie: să aibă norocul de a fi readus pe scenă de dansatori de talia Alinei Cojocaru, adică de artişti de excepţie.
Un împătimit al dansului
Printre bucuriile pe care ni le-a oferit prima ediţie, din acest an, a Festivalului Artelor de la Bucureşti a fost şi aceea de a putea vedea, pentru prima oară la noi în ţară, pe viu, o companie de dans flamenco de cea mai bună calitate. Până acum ne-am mulţumit cu înregistrările urmărite pe postul de televiziune MEZZO. Or, un spectacol filmat este un bun document, dar el nu va putea niciodată stabili acea tainică legătură, care se poate naşte, uneori, într-un moment de graţie, între un interpret şi publicul său.
Cuvântul flamenco se referă la ţiganii din Sevilla şi, prin extensie, la dansurile lor, celebre astăzi în toată lumea, dansuri care, după unele note proprii, se n
