Catalanul Jaume Cabré aparţine unei lumi şi unei culturi despre al căror rafinament şi despre a căror tradiţie cei mai mulţi români abia încep să afle, în urma călătoriilor la Barcelona sau în alt colţ catalan. Scrie într-o limbă care a dat la iveală mari scriitori, astăzi asistăm la o adevărată explozie. Dacă nu sunt cunoscuţi e fiindcă această limbă nu este o limbă naţională şi de aceea din catalană în română s-a tradus încă puţin.
S-a născut la 30 aprilie 1947 la Barcelona, a studiat filologia şi trăieşte astăzi la Matadepera, lângă oraşul catalan Terrassa, pe care l-a convertit, sub numele de Feixes, într-un spaţiu ficţional, precum Yoknapatawpha lui Faulkner. Acestui spaţiu îi este consacrată trilogia formată din două romane : La teranyina (Pânza de păianjen,1984), Fra Junoy o l'agonia dels sons (Fra Junoy sau agonia sunetelor, 1984) şi o amplă naraţiune Luvowski o la desraó (Luvowski sau sminteala, 1985). A scris proză scurtă - Viatge d'hivern (Călătorie de iarnă, 2000), eseu, scenarii pentru filme de televiziune, cronici de presă, şi-a încercat pana şi în teatru.
A primit, în patria lui, numeroase premii. Din partea criticii, a cititorilor, chiar şi a confraţilor de breaslă, care i-au acordat în 2003 Premiul Scriitorilor Catalani, ca recunoaştere a unei întregi opere "d'altíssima excelˇlčncia" (al treilea, după Quim Monzó şi Jesús Moncada, ambii traduşi în română, distins cu acest premiu). A primit de două ori Premiul Criticii Spaniole. A primit, chiar anul acesta, în iunie, la Paris, Prix Méditerranée, pentru romanul Senyoria (a cărui traducere românească, Excelenţă, a apărut la Bucureşti în 2002), atribuit celui mai bun scriitor străin tradus în franceză.
Fragmentul de faţă face parte din romanul Umbra eunucului (1996), în curs de apariţie în colecţia "Biblioteca de Cultură Catalană" a Editurii Meronia.
@N_