Lui Oskar Popescu, nevastă-sa i-a lăsat geamul deschis la coridor, aşa că abia a deschis el uşa, când a venit acasă, că vântul a şi trântit fereastra, făcând sticla ţăndări.
- Niciodată nu eşti atent, îl dojeni femeia, iar el nici măcar nu se mai obosi să-i răspundă, să-i spună că, de fapt, vina nu este decât a ei, că ea a lăsat geamul deschis, că este un lucru firesc să se işte curentul sau că, pentru a putea pătrunde în casă, un om este obligat să folosească uşa, mai ales dacă locuieşte la etajul al doilea.
- Cioburile ar fi putut să cadă peste cineva în stradă, mai continuă femeia, am avut noroc mare, continuă femeia: puteam să ne pomenim cu cine ştie ce pocinog şi mai mare!
"Norocul mă-ti!", mai scrâşni din dinţi Oskar şi hotărî să nu mai vorbească, până mâine, nici un cuvânt cu soţia.
Fără să se uite măcar la ea, cotrobăi în debara, îşi luă cleştele şi o şurubelniţă mare şi curăţă rama de bucăţile de sticlă rămase. Apoi măsură şi notă cifrele pe o bucată de hârtie, întrucât "caietul de serviciu", caietul unde obişnuia să însemne diferitele probleme casnice, parcă-l înghiţise pământul. înainte de a pleca să cumpere un geam nou, mai mătură pe jos şi adună cioburile de lângă fereastră. Pentru nevastă-sa nu cheltui nici nici măcar o privire.
- Vezi să nu faci iar curent, când te întorci, o mai auzi spunând. Aşa că trânti în mod ostentativ uşa la intrarea în apartament.
Când reveni încărcat cu geamul, soţia, desigur, dispăruse de acasă. Aşa că el îl ţinu, el prinse cuişoarele, el potrivi chitul şi el spălă sticla. în asemenea cazuri, începutul e mai greu, când nimic nu e încă fixat şi trebuie să ai măcar trei mâini pentru toate câte le ai de făcut în acelaşi timp. Oskar Popescu este un om îndemânatec, ceea ce nu l-a scutit de două ori să-i pice lucrul din mână. "De ce nu scoţi fereastr
