Ceea ce face remarcabil debutul acestui scriitor este tocmai energia cu care isi conduce structura epica, personajele, limbajul (neostentativ vulgar si fara a forta umorul, Chiva amesteca bine controlat englezisme, unele devenite ticuri - &stuff, whatever -, clisee pretioase - de genul "Traim vremuri neclare" si citate livresti luate in raspar). Scrisul lui are ceva din ritmul muzical al poetilor varstei lui - "Vreau sa ma pierd, bag..., vreau sa beau, stai, nu!, vreau sa fiu cool, sa ma droghez, sa fut femei, barbati, copii, animale, tot, sa pierd bani la jocuri de noroc, sa zic "ce faci, barosane?" si chestii din astea" -, instalandu-se in acelasi timp intr-o absoluta autonomie. In alte conditii, cu un autor-narator mai putin patruns de lehamite si mai putin capabil de a tine piept propriei atrocitati a scrisului (Mircea Martin are aici perfecta dreptate), 69 ar fi avut toate sansele de a se transforma intr-un roman moralist despre urmarile fatale ale jocului inconstient si lipsei de masura. Cei trei anti-eroi de mahala bucuresteana - Ionut (alintat Muiut), Lazy si Vladimir - sunt o gasca incipienta de delincventi, elevi de liceu, predispusi la mici acte de terorism, aproape fara scrupule si suficient de cinici ca sa se preteze la jocurile sexuale ale unor maturi frustrati. Sunt jocuri pe care cred ca le pot controla si impune propriile reguli (Ionut-Muiut incearca o data sa dea publicului lor obisnuit de spectacole porno live o punere in scena a Opiniilor unui clovn ale lui Heinrich BĂśll) si-n care esueaza definitiv si lamentabil, Lazy si Vladimir din proprie slabiciune si lipsa de perspectiva, Ionut din cauza istoriei comune ce-l ajunge din urma. O poveste de dragoste ratata, Lazy, renegat de parinti, cu un soc nervos la Spitalul 9, un film snuff (aici e de fapt si punctul slab al cartii - plasata in primul capitol, vizionarea filmului, care e in realitate