Daca la Evenimentul Zilei revolta a pornit din interiorul redactiei cu aprobarea tacita, dar fara ralierea explicita a conducerii acesteia, la Romania libera lucrurile s-au petrecut exact pe dos. Drapelul de lupta impotriva proprietarilor straini a fost ridicat chiar de varfurile editoriale ale "partii romane". Este si motivul formal pentru care Clubul Roman de Presa a reactionat asimetric, infierand hotarat ceea ce se intampla la Romania libera, dar refuzand sa ia pozitie fata de protestul de la Evenimentul Zilei. O optiune mai mult decat discutabila, care risca sa discrediteze in si mai mare masura o institutie eclectica care, pe hartie, aduna proprietari de presa, gazetari proprietari si jurnalisti obisnuiti, mass-media audiovizuala si publicatii, adica un conglomerat de interese si prioritati practic imposibil de conciliat cu adevarat. Din acest tip de reactie transpar intr-o maniera foarte "romaneasca" tot felul de dispute si ranchiuni personale mai vechi in care actorii sunt cunoscuti directori si redactori-sefi. E o formula sigura de a trimite la cos principii care ar putea pune cat de cat ordine intr-un peisaj atat de agitat. Pentru ca altfel apar permanent noi si noi semne de intrebare. Daca asculti ceea ce se vorbeste in culise, tot intre jurnalisti, multi nu se pot impiedica sa observe ca protestul conducerii de la Romania libera a fost declansat exact pe valul creat de Evenimentul Zilei si intr-un moment in care grupul german dorea sa schimbe din temelii un produs editorial considerat de multi, tot in culise, "incremenit", atat ca format, dar si ca scriitura. Cat despre infierata introducere a unui manual editorial intern, e bine de mentionat ca e vorba de o practica curenta in cazul celor mai prestigioase institutii mass-media din lume, de la BBC la The New York Times.

Simpla trecere in revista de mai sus arata cat de complicate sunt lucruril