Dan Stanca, Mila frunzelor, roman, Bucureşti, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004 (carte apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România). 304 pag.

Roman social-metafizic, scris în binecunoscutul stil al lui Dan Stanca, elegant-decis-mătăsos. Protagonistul romanului este un intelectual de elită, Teofil Pascal, aflat la o vârstă înaintată. În timpul comunismului a făcut închisoare din motive politice - şi a supravieţuit închisorii fiindcă a ştiut să râdă de absurdul existenţei -, iar după 1989 a ajuns senator şi a obţinut, printre altele, un premiu de excelenţă, constând într-o mare sumă de bani. Fratele lui Teofil Pascal, Ştefan Pascal, stabilit în SUA, reprezintă alt tip de intelectual, intelectualul neangajat politic, dedicat exclusiv carierei sale. Al treilea tip este ilustrat de un fost deţinut politic, Iustin Hristea, refugiat după 1989 într-o mânăstire, departe de agitaţia din viaţa publică.

Discuţiile lui Teofil Pascal cu Iustin Hristea (pe care l-a cunoscut în închisoare), ca şi cu fiul fratelui său, Alexandru (care în timpul lui Ceauşescu a răspândit manifeste anticomuniste punându-le în cutiile pentru corespondenţă din holurile blocurilor) au ca temă comună şi obsedantă evoluţia societăţii româneşti în perioada postcomunistă. Personajele reprezentative pentru decăderea morală la care s-a ajuns (ca efect târziu tot al comunismului, dar şi ca urmare a contaminării de mercantilismul Occidentului) sunt fosta soţie a lui Alexandru, frumoasa şi cinica Gilda, "Marea Prostituată", şi miliardardul Gigi Truşcă, beneficiarul unor inginerii financiare de genul FNI-ului. Autorul înregistrează, cu o sensibilitate dureroasă, modul cum se amestecă, până la indistincţie, binele cu răul, sublimul cu ridicolul, clarviziunea cu opacitatea. Premiul primit de Teofil Pascal a fost finanţat de Gigi Truş