Cu puţin înainte de a muri, din păcate înainte de sfîrşitul lui 1989, ceea ce îndrăznesc să cred că-i o nedreptate, bunica mea a spus că îi e greu să mai înţeleagă ceva din vorbăria de la televizor şi din ziare, din cauza iniţialelor.

- Ce mai e şi cece al pecere sau cîcî al pîcîrî ? spunea ea supărată. Nici nu ştii cum se citeşte!

- Nu ştii ce e PCR? ne miram noi.

- Nu! Cece, ceape, pepeape ! Nu înţeleg nimic din ce se vorbeşte acum.

Faptul că asculta Europa liberă, că Noel Bernard fusese ani de zile favoritul ei, urmat de Neculai Constantin Munteanu, că orice bărbat intra în casa noastră venind din capitală era întîmpinat cu "Ce mai e nou în politică ?" (pe femei nu le întreba, pe ele le ţinea la curent), că la fiecare An Nou pronostica "moare Ceauşescu, moare Ceauşescu", aşa cum, în război, pronosticase an de an "moare Hitler, moare Hitler" şi apoi, în anii '50, "moare Stalin, moare Stalin", toate acestea nu o ajutau foarte mult la înţelegerea abrevierilor. Punea şi prescurtările pe seama comunismului, ceea ce, desigur, era o exagerare: cu o RPR devenită RSR, cu un singur partid şi cîteva organizaţii care ţineau tot de el (UTC, UASC), comunismul avea mai puţine iniţiale decît o societate liberă, ceea ce, fireşte, nu era nici o scofală nici pentru comunism, nici pentru noi.

Lumea liberă şi civilizată are cu prescurtările probleme cel puţin la fel de mari ca bunica mea. Într-unul dintre romanele "universitare" ale lui David Lodge, Meserie!, există o pagină în care decanul Facultăţii de Filologie dintr-un mic orăşel din Anglia primeşte o înştiinţare de la Rectorat. Primele fraze sună aşa:

"De la : Rector

Către: Decanii tuturor facultăţilor

În legătură cu: Schema de schimb din Anul Industriei

După cum fără îndoială că sînteţi la curent, 1986 a fost