Toate imaginile oferite de Vlad Arghir se preteaza generos unor lecturi multiple. Pentru autor, ele cuprind intreaga mitologie a oglinzii, dar si a fotografiei, prin care omul a incercat sa imite imaginea oglindita. Sau mai mult, Manhattanul insusi, prin "ochii" reflectorizanti ai ferestrelor, se descrie pe sine, se interpreteaza. Intr-o lectura istorizata, lucrarile pot semnifica o comemorare, pot trimite la distorsiune, decadere si moarte. Pot insa fi la fel de bine citite ca joc, ca piese ale unui puzzle din 33 de bucati in care trebuie sa descoperi esenta unui oras incomparabil. Fiecare piesa este la randul ei impartita in careurile structurilor de otel, in care te poti juca de-a v-ati ascunselea, apropiindu-te atent si parcurgand cu rabdare liniile si petele de culoare, asteptand ca un crampei de Manhattan sa faca "Bau!" de printr-un colt al lucrarii. Apetitul ludic este de altfel "oficializat" prin titlul misterios al expozitiei: 32+1=33. Daca 32 de clisee provin din New York, unul - ascuns bine pentru a fi detectat doar de cunoscatori - a fost facut pe strazile Bucurestiului. Maretia, in fond, e doar in ochiul privitorului.
Domnica Macri
Toate imaginile oferite de Vlad Arghir se preteaza generos unor lecturi multiple. Pentru autor, ele cuprind intreaga mitologie a oglinzii, dar si a fotografiei, prin care omul a incercat sa imite imaginea oglindita. Sau mai mult, Manhattanul insusi, prin "ochii" reflectorizanti ai ferestrelor, se descrie pe sine, se interpreteaza. Intr-o lectura istorizata, lucrarile pot semnifica o comemorare, pot trimite la distorsiune, decadere si moarte. Pot insa fi la fel de bine citite ca joc, ca piese ale unui puzzle din 33 de bucati in care trebuie sa descoperi esenta unui oras incomparabil. Fiecare piesa este la randul ei impartita in careurile structurilor de otel, in care te poti juca de-a v-ati ascunselea, a
