Una dintre divergentele din negocierile dintre PNTCD si AP a avut drept obiect stabilirea datei Congresului de fuziune prin comasare. AP a propus initial 23 septembrie, taranistii au refuzat, dupa care au avansat ziua de 16 octombrie, dar nici aceasta nu le-a convenit celor de la PNTCD.
Pana la urma, partile au convenit de principiu ziua de 23 octombrie, dar taranistii insistau ca inregistrarea juridica a noului partid este imposibila in termen de o saptamana si continuau sa insiste in caz de „avarie“ pentru luna februarie 2005. Dupa cum se stie, negocierile au esuat in urma cu doua zile, deci, fuziunea nu mai este de actualitate.
Am aflat de ce PNTCD a tras mereu de timp si a incercat sa duca tot mai tarziu momentul Congresului fuziunii. La ora actuala, in noua formula de conducere, rezultata dupa Congresul extraordinar din 7 august 2004, PNTCD nu este inregistrat din punct de vedere juridic. Cu alte cuvinte, la tribunal, tot Victor Ciorbea figureaza drept presedinte al PNTCD, iar statutul valabil este tot cel vechi.
S-a ajuns in aceasta situatie in urma a doua contestatii depuse in Justitie de doi dintre mai vechii disidenti ai partidului.
In data de 13 septembrie, pe rol la Sectia a IV-a civila a Tribunalului Bucuresti s-a aflat contestatia depusa de Virgil Lambru, iar astazi, 23 septembrie, la aceeasi sectie se judeca (Dosar 50/P/2004) contestatia depusa de Cristinel Sarpe, fost presedinte al PNT, partid care nu s-a mai inregistrat dupa august 2003.
Virgil Lambru a contestat faptul ca i-a fost respinsa, inainte de Congresul din 7 august, motiunea prin care incerca sa candideze la sefia partidului, iar Sarpe contesta legalitatea Congresului, solicitand instantei sa oblige PNTCD sa depuna la dosar o serie de documente din filiale.
Indiferent de seriozitatea sau de temenicia contestatiilor, procesele sunt pe
