Carmen Musat: Gheorghe Craciun lanseaza astazi un roman, despre care as spune ca va marca o data in istoria literaturii romane.
Gheorghe Craciun e un scriitor pe care ma bucur ca am privilegiul sa-l cunosc. E un prozator care, in tot ceea ce a scris pana acum (nu doar romane, ci si critica literara, teoria literaturii, precum si o serie de articole de atitudine), s-a dovedit un observator foarte atent si foarte profund al naturii umane. Romanul pe care ni-l propune astazi, Pupa Russa (Papusa ruseasca), nu iese din sfera preocuparilor de prozator cu care ne-a obisnuit pana acum. Vom intalni si aici aceeasi ritmicitate a frazei, aceeasi senzualitate a discursului narativ, aceeasi preocupare pentru despicarea firului in patru, pentru analiza in amanunt a gesturilor, a replicilor, a personajelor. Gheorghe Craciun construieste cu foarte multa atentie un univers in care exista mai multe paliere de sens. Am sa-mi permit sa rezum "actiunea" acestui roman, desi este foarte greu sa rezumi Pupa Russa, pentru ca sunt aici foarte multe pagini in care actiunea e inlocuita de descriere, plina insa de seva narativa, daca se poate spune asa. In Pupa Russa, personajul pe care il construieste Gheorghe Craciun este o femeie, o femeie singulara in literatura romana, un personaj caruia nu-i pot gasi nici un fel de corespondent. Este un personaj cu care nu te poti identifica, pe care nu-l poti simpatiza, fata de care insa nu ai nici reactii de antipatie, un personaj care se numeste Leontina. E foarte important numele personajului, pentru ca el ii determina intr-un fel destinul. Este un nume care sugereaza o natura duala, masculin-feminin, Leon si Tina, baiat si fata, o ambivalenta care isi pune amprenta pe intreaga evolutie a personajului. Este si o ambivalenta sexuala, pentru ca acest personaj are, deopotriva, impulsuri lesbiene si reactii absolut feminine, este o fiinta care
